* Omul n-a provenit de la maimuță. A coborât de pe Lună.
* Femeia-i ca trandafirul… cu ghimpi.
* Gândul este material. Se transmite de la om la om.
* Anotimpurile anului se aseamănă cu viața omului: primăvara Pământu-i ca un copil, vara – ca un tânăr, toamna – ca un adult, iar iarna – ca un bătrân cu pleata-i dalbă.
* Cartea e cel mai bun prieten. Nu te trădează.
* Omul guraliv macină vorbe goale, ce prăfuiesc ochii interlocutorului.
* Scriitorul este evaluat după moarte.
* Paradox: câinele bun se consideră cel rău, iar cel bun – rău. Nu-i ca la oameni.
* Dacă globalizarea va stârpi violența, nu-s contra.
* Flămându-i mai rău decât sătulul. Face scandal (revoluție).
* Naționalitățile-s ca florile. Sunt felurite.
* Omul ca pomul. E măcinat de timp și cari (boli).
* Lucrului pierdut îi simți prețul.
* Stâlpul e punctul de sprijin al bețivului.
* În junglă: o maimuță citea cartea „Proveniența omului”.
* Acolo-i bine unde noi nu suntem. Dar când ne ducem încolo, ducem dorul de casă, de patrie.
* Dacă ar fi fost o limbă pe Pământ omenirea demult cucerea Cerul (trăia în Rai).
* Cât n-ar învăța omul, tot una nedesăvârșit moare.
* Lucrul făcut de tine îl apreciezi că merită un preț dublu.
* Lumânarea plânge. Știe că moare.
* Poporul e ca mulțimea de nisip în ocean, iar talentele sunt mărgăritarele găsite în el.
* Prin tăcere tot spui ceva.
* Omul cu speranța trăiește. Cu ea se duce și în mormânt.
* Toate drumurile duc spre moarte.