Urletul meu îneacă toate celălalte sunete.Când încerc

să-mi îndrept gândurile spre trecut și să mă ascund

acolo,frica mi se strecoară în amintiri.Aș vrea ca

toate simțurile mele să înghețe și să nu mai cred în

palide amăgiri.Viața mea pare o poveste care ar putea

să fie chiar amuzantă dacă figurile n-ar fi totuși

oameni în carne și în oase.În mintea mea e confuzia

între realitate și ficțiune,între identitate și

mască,raționalitate și schizofrenie.În ochii mei erau

culori de-o frumusețe rara,dar triste totodată,pe care

el le conturase.Am am ajuns la o concluzie:viața mea e-o sinistră comedie.