Am făcut un mic filmuleț. Prin privire văd ce simți tu... Oare ce mai ești azi? O poză privită după altă poză. Colțul ochilor tăi au lacrimi și tristețe. Cadrul următor caut cu inima strânsă zâmbetul tău de iubire dar nu îl găsesc. Neliniștea mea crește trecând la cadrul următor. Nimic. Acum devin curios și privesc cu alți ochi totul. Primul cadru: plăcere în sărut...al doilea cadru, tristețe pe care dorești să o gonești și să fugi de ea...al treilea cadru, scârbă... De cine? De mine, de iubire, de durere? Simt cum se scurge acea privire în adâncul inimii mele. Oare de ce am filmat tot, cadru cu cadru? Oare de ce mă uit și încerc să explic ce se întâmplă cu privirea ta. Acum privesc iar, cadru cu cadru fiecare poză a privirilor tale. Încerc să explic cum se poate așa ceva. Încerc să explic cum a devenit totul o disperare spălată de timp. Cu sârmă ghimpată prin gânduri revăd șirul de imagini și observ un mic detaliu pe care iubirea mea mă face să îl cred. Ultimul cadru era durere. Sărutul meu te doare atât de mult? Sărutul meu îți seacă sufletul de plăcere? Sărutul meu credeam că aduce fericire, bucurie, vise și... amețeală plăcută care să te facă să plutești. Niciodată nu credeam că cineva mă poate iubi atât de mult încât sărutul să doară. Când o să îmi ierți sărutul o să mă simt o atât de mare tristețe. Vreau să văd durere în fiecare sărut care ți-l dau, să mă iubești cu durere în egală măsură, așa cum simt eu că trăiesc prin iubirea ta., cu durere.