am deschis ochii în spațiul visului. am perceput o realitate paralelă, în care m-am văzut pe mine însumi, o clonă estetică. părțile disproporționate dispăruseră, eram modelat doar de frumusețe. în exterior zâmbea frumosul, însă în interior rânjea urâtul. sufletul era infestat de defecte. calități nu aveam, ci doar un orgoliu nemăsurat. am prins niște îngeri și le-am luat aripile pentru a cunoaște zborul. am smuls iubirea albă dintr-o vestală, m-am hrănit cu ea, pentru a cunoaște virtutea și apoi am trimis-o să cerșească. am strâns ura din fiecare om și am adunat-o în suflet, care s-a umflat și apoi s-a spart. în loc de suflet, ura a creat o entitate care avea drept scop să provoace suferință lumii. noaptea pornea la vânătoarea de speranțe, iar ziua presăra în mințile oamenilor somnul, creator de monștri. nu, nu puteam fi eu. nu-mi venea să cred că eram capabil de așa ceva. eu, poetul, ce cântam iubirea, binele, lumina. mi-am zis că era un coșmar totul. și totuși simțeam că nu. o altă lume, un alt eu ? m-am întrebat. eram un observator lucid și invizibil, un străin ce-a penetrat pojghița unei lumi guvernate de întuneric și ură. eram eu, dar invers.m-am văzut în continuare uneltind împotriva lui Dumnezeu. am absorbit tot întunericul, l-am amestecat cu ură, iar substanța a devenit o forță negativă pe care am folosit-o împotriva Creatorului. noroc că Acesta nu dormea niciodată și privea pretutindeni cu ochii stelelor. a făcut din lumină un scut ce-a reflectat întunericul, iar forța neagră, respinsă, s-a prefăcut în găuri negre absorbind materia. Creatorul a presărat peste ele lumină pură, a rezultat o reacție chimică urmată de o explozie cosmică, prin care acestea au dispărut și s-a născut astfel un alt univers, paralel cu universul nostru. acum am înțeles. am acces prin poarta visului la universul paralel și m-am văzut pe mine însumi și totodată altul în postura, credeam eu, de Satan. și cum nu-mi convenea acest statut, am încercat să-l schimb. mi-am folosit forța pozitivă a gândurilor, ca un fulger al gândirii ce a ars sinapsele celuilalt eu. gândurile sale negre au fost distruse și în locul lor am inoculat gândurile albe personale. și cum gândirea este totul fără de care omul nu poate exista, eul – Satan s-a transformat în opusul acestuia, adică în Arhanghel, slujindu-l pe Dumnezeu.