El Smărăndăchește

Dacă ar scrie, Florentin Smarandache și-ar pierde farmecul. De aceea, el smărăndăchește. Pe românește, în spaniolă, în portugheză, în italiană, în engleză, în peruană, în ce îi cade în ureche.
Brazilian, american, chinez, italian, spaniol, portughez, peruan, și cine mai știe care cetățean planetar, Florentin este donator universal. De smărăndăchisme. Prețuri, curse de avion, curse de autobuz, feluri de mâncare, obiceiuri, ziare, atmosfere, muzee, piețe, monumente, biografii, personalități, idiomuri, paradoxuri, umor, ironie, poezie, vorbe de duh, asociații de idei, dizertații matematice, fotografii, impresii, politețuri, gramatici, comparații. Smărăndăchisme.
Când mă gândesc la el, când îi citesc numele, gândul mă duce, cu duioșie, la mama lui Ion Creangă. Smaranda. Pasămite, Oltenia va fi fost să dea și ea o creangă a paradoxului popular. Frate cu meridianele și paralele.
În pragul sărbătorilor anului 2008, Florentin Smarandache, cel de departe, din State, mai dăruiește românilor de acasă, și din lume, în limba română, o carte de călătorii. “Frate cu meridianele și paralele”.Un jurnal al itinerariilor pe care le fac astăzi un Cook, un Magellan, un Columb, un badea Cârțan – cu avionul, cu autobuzul, cu autoturismul, cu pasul -aducând la Curtea Regelui Cuvânt mirodeniile culturii și tradițiilor atâtor țări și popoare, smărăndăchind pe Globul zilelor noastre.. Care – de atâta bogăție, și de atâta sărăcie – parcă nu ne mai încape.
Asemeni lui Creangă, fost și el, odată, preot de țară, Florentin împarte. Tot ce asimilează. Are de unde. Are neuronul mult și mare. Ambasador fără portofoliu al inteligenței românești, el își clădește clipă de clipă următorul itinerariu. Că acesta este prin logica fuzzy, prin distribuții sau probabilități matematice, prin știință, prin artă, prin saloane de elită ale lumii care mai gândește și se exprimă în scris, în ziua de azi, că este prin aulele studentești, sau prin cancelariile academice, prin forumurile civilizației și culturii mondiale, asta nu mai depinde de el. El muncește. El smărăndăchește. Cu pasiune. Cu devoțiune. Cu energie. Cu altruism. Cu foame.
La masa lui, are loc toată lumea. De la cei din favele, la cei din lumea cu proprietăți pe stele. El smărăndăchește și ne pune pe masă ce i-a trecut prin creier. Pe belșugul de minte și cumpănire al vremilor noastre, vorba lui Ion Creangă: “…Mă închin cu sănătate de la golătate, despoieții din urmă. De n-aveți ce mânca acolo, poftim la noi, să postim cu toții…”
Poftă bună!

19 decembrie 2008