Tare bine pot munci și cu mult spor dacă îs singură prin casele oamenilor. Mă organizez și funcționez precum un ceas elvețian, adică la fix intru la fix ies. Nimeni nu-mi stă în cale, nu-i nimeni să tragă cu ochiul să vadă dacă praful a dispărut cu totul de pe mobilier sau dacă murdăria de pe geamuri a fost îndepărtată definitiv. Așadar, singură fiind, eu sunt stăpâna. Aspiratorul mă ascultă, cârpele sunt mai absorbante ca oricând, iar mănușile se mulează perfect pe cele două mâini harnice. Într-o zi din asta, în care eu am fost stăpâna casei vreo trei ore, totul mergea ca pe strune: aspiratul, ștersul prafului etc. Tocmai când trăbăluiam în bucătăria mare și luminoasă mi-a căzut privirea pe aparatul ce adeseori îmi ține companie ba cu o știre, ba cu o emisiune irlandeză. La radio nu se anunța nimic interesant, însă CD-urile așezate pe un raft mic parcă se invitau singure să-mi facă viața de femeie de serviciu mai frumoasă. Le-am cercetat cu multă atenția și nu prea m-a încântat ce am văzut, muzică din anii 2002, 2004, plus că multe titluri și nume de artiști nu-mi erau cunoscute. Tânjeam după un Jon Bon Jovi sau Guns N’ Roses, da nici pomeneală. În cele din urmă, am ales ceva și bine am ales. Am găsit un CD cu muzică clasică și i-am dat drumul. Și lui și curățeniei care era pe final. Mai înviorată ca oricând am luat mopul și găleata cu apă, fără soluție de curățit floor-ul că nu mai era, dar improvizând cu puțin sprey pentru duș, am început să spăl marmura bucată cu bucată. Uvertura operei Wilhelm Tell suna nervos făcându-mă și pe mine să dau cu mopul cu și mai multă forță. Evident, că în armonia sunetelor alese de Gioacchino Rossini, floor-ul devenea mult mai curat, nu sunt sigură dacă și mai alb.
Nu m-aș fi gandit niciodată că Dublinul va fi locul în care eu, femeie de serviciu educată și cu bune maniere, voi șterge cu mopul după uvertura Wilhelm Tell. Dacă ar ști distinsul meu profesor de muzică, Ioan Chezan, marile mele realizări aici, că am ridicat munca de jos făcând-o compatibilă cu opera compozitorul Gioacchino Rossini, mi-ar da sigur un premiu.

ă