Sunt o femeie modernă.
Urăsc tot ce ține de preocupările casnice. Mătura (din ce epoca vine?) am dat-o uitării. Cumpărături fac doar de la supermarket, o data la luna. Atunci frigiderul se umple de semipreparatele pe care le pun doar la cuptorul cu microunde și mâncarea e gata. Elimin în felul acesta corvoada gătitului, mîinile uscate de la spălatul vaselor, fața înroșită de la căldura focului, mirosurile din casă. Bărbatul (PARTENERUL) de lângă mine a încetat să se mai plângă, a uitat de miresmele (!) care în căminul matern (EU nu sunt...)îi indicau deliciile de care va avea parte la masă. A ajuns și el la concluzia că viața nostră în comun este mult mai mult decât atît...cămin (până și cuvântul în sine are o vibrație care îmi zgârie auzul prin moliciune, ca o meduză lipicioasă).
Apartamentul nostru este aranjat cu mult gust. Micile nimicuri își găsesc locul în colțuri îndelung studiate pentru a reda o dezordine exactă.
Manichiura mea perfectă este întreținută la același salon la care îmi aranjez și părul și pedichiura și masajul și cosmetizarea. Salonul ales este luminos, cu fete discrete și foarte zâmbitoare, salubre, septice (am oroare de tot ce poate însemna bacterii!).
Lumea mea funcționează ordonat. Timpul meu, foarte important, este împărțit în așa fel încât să pot să îmi îndeplinesc toate sarcinile, tabieturile și obligațiile. Nu se găsesc suprapuneri.
Doar câteodată se întâmplă să întârzii, dintr-un motiv ciudat, inexplicabil. Sunt reținută ca de un magnet de hubloul mașinii de spălat (care funcționează perfect), și urmăresc fascinată mișcarea rufelor: îmi apropii mâna de hublou, îi simt căldura, închid ochii și îmi imaginez senzația produsă de contactul cu fiecare material calduț în parte... Un fior rece îmi trece pe șira spinării, mă trezesc brusc, alarmată, îl sun pe terapeutul meu și îmi programez o întâlnire-fulger pentru a ștrege această cădere în subconștient!!!