we use to give our most precious meanings to the egos outside

Oamenilor le place să fie singuri. Uneori. Ca să se adune, îți explică dacă-i întrebi.
Ca și când înțelesurile lor ar fi roua întinsă la uscat pe firele unui păienjeniș, încearcă să își dilate clipele și astfel să le scape de pieire. Nu mai sunt singuri: și le salvează.

Oamenii con-viețuiesc prin contaminare. După ce s-au strâns singuri într-un colț, ies. Deschid larg brațele, flutură batiste unii spre alții. Am salvat un fragment de puzzle, dacă îl integrezi, el poate continua. Și Eu pot continua. Devine un joc de doi sau de mai mulți. Acoperă o stare universal încercată. Un dar bine căutat la dinți. Și azvârlit apoi printre dinți lumii întregi.

Iubirea e un astfel de fragment. În ea toți au de adăugat, schimbat sau redecupat un cartonaș. Sau mai multe. Toți au fost sancționați la un moment dat. Cartonașe roșii mai ales.

Îmi place să mă ascund sub scară și să fumez. Să îmi rumeg trecutul. Să îl întâlnesc neprogramat și să îl întreb cum stăm. Stăm? Sau o luăm din loc părăsind maldărul de hârtii șifonate, care nu s-au potrivit nicăieri?

Și atunci îl intâlnesc pe Celălalt, el îmi culege hârtiile și zice: asta îmi vine mai bine mie, pot să o recuperez pentru partea mea de recycle bin?

Na-ți-o.

they have no idea what to do about our gift, so they just take it for granted

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.