Jos birocănimea pudribondă care șade în birouri și se pudrează pe nas! Doar nasul îi preocupă pe acești birocani, de unde și denumirea de “nasoni”.
În timp ce noi ne preocupăm cu munca cinstită, ei învață la moșiile lor de la țară să lupte cu sabia, ceea ce este o scrimă împotriva urbanității!
Birocănimea pudribondă și degrab’mentăfrecătorie este rezultatul acțiunii paternaliste și maternaliste împotriva copiilor, comisă atunci când părinții nu au mai vrut copii cu sapa, ci doar copii cu mapa. Nu au mai vrut să facă și ei un copil biped, ca tot românul, ci neapărat trebuia să-l facă manager, nason sau -ferească Dumnezeu!- chiar numismat, că multe secte mai avem în țară! Au dat infanții la facultăți, să ajungem ca în America; aia națiune de școliți, la trei vorbe zic “fac!”, vă dați seama câte facultăți au ăia?!
O să mă întrebați, desigur, de ce supstantivului comunal “birocan” îi atribui cu atâta larghețe un abjectiv așa de abject cum este “pudribond”. E doar un semn al pătrunzăreniei noastre, a oamenilor de rând. Ei ar prefera ca noi, poporul (care, cum nu facem decât să ne tragem cumva, ne tragem și noi din daci și din romani) să nu știm adevărata lor fața, de-aia se ascund sub șapte straturi de pudră, să nu vedem noi că-s doar niște răi și niște foameni! Mereu își mănâncă de sub unghie, normal că sunt foameni, dar nu ca poporul abirotic, adică noi, foamea lor le îngrașă zilnic coturile din Elveția, că ăștia și-au băgat coturile în Elveția și picioarele în țărișoara noastră!