Era o dimineata mare,ca toate diminetile.Cuvintele i se agatau de creier,tragandu-l in toate partile.Atarna greu,ca un cap de urs mort.Zbura afara si arunca in primul cos de gunoi tot ce stia.

Era primavara,primavara adanca ,dureroasa, si-n fata soarelui nu-i trebuiau vesminte.O zarise de multe ori.Avea hainele de ceata si mainile la spate.

Era atata primavara si ochii n-ar fi vazut nimic daca nu ar fi fost orbiti de lacrimi.

-- As vrea sa merg si sa ma pierd!

Un cantec dulce ii mangaia trupul .Simtea frigul cumplit din sufletul unui copil in noaptea de Craciun.De peste mari si tari venea la ea ziua de ieri.Ningea ca si cum pe pamant n-ar fi trait nimeni nicicand.Pe ulita copilariei treceau femei cu toc inalt gaurind toate visele.

Cand se intoarse ,era teribil de aproape.Zeii isi luau cafeaua.

--Primul meu nume este Moartea ,dar al doilea a fost dintotdeauna Viata.Ia-ma de mana si spune-mi tu.

--Sant un fulg de nea,dar e frumos in imparatia ta?

Profesorul inalt statea cu spatele la geam si rezolva o integrala.Mana ii aluneca si zise tare:

-- Ce frumos e afara cand ninge!

Peste zidurile negre se asternea tacerea alba acoperind integrala ramasa neterminata.