Când ai plecat, era ca un câine vagabond, suferind de trista și eterna singurătate, care nu își regăsea gândurile decât în privirea ochilor tăi reci și duri. Spera să îi revadă uneori, aplecându-și cearcănele grele asupra existenței sale, însă nimic din tot ce și-a dorit nu i-a fost dat să simtă și încă mai revede azi acea durere tristă…