Mă plimb pe străzi. Toamna și-a intrat deja în drepturi decorând natura după bunul plac. Vântul spune povestea unei iubiri de mult apuse . Frunzele se joacă vesele, zburând în aer ca niște fluturi arămii. Mă așez pe o bancă ca să pot auzi povestea . Îmi aprind o țigara și închid ochii. Văd o stradă pustie…o femeie coboară dintr-un taxi , se îndreaptă către o ușă și sună… LINIȘTE! jocul frunzelor îmi întrerupe visul. Trag un fum , privesc în jur și închid din nou ochii. Un bărbat coboară , o îmbrățișează , dar dispare….femeia dispare și ea… Deschid ochii; o lacrima îmi curge pe obraz…
Toamna plânge iubirea imposibilă!