[Andrei și Ioana urcă pe scenă, Andrei o ia de mână pe Ioana și îi spune pe un ton batjocoritor: ]

Sărută-mă încă o data,
Joacă-te în părul meu,
Uită-te în ochii mei
Și lasă-ți glasul să îmi inunde urechile,
Spune-mi tot ce ai vrut să-mi spui vreodata
Rezumă totul în două cuvinte…
Apoi…
Lasă trei lacrimi să curgă
Prima pentru atunci când ne-am cunoscut
Următoarea pentru tot ce s-a întâmplat între noi
Iar ce-a de-a treia lacrimă să fie pentru desparțirea definitivă.

Mâine am să plec,
Nu știu dacă ne vom mai vedea vreodată,
Nici că aș vrea să știu,
Poate-ai să ma vezi la știri,
Câteodată prin ale tale vise,
Ziua, pe stradă, nu o să fiu eu
Noaptea, mereu în spatele tău
Dar nicăieri

[Andrei devine melancolic, simte fiecare cuvânt pe care îl rostește]

Atâtea zile
Dimineți și prânzuri…
Seara nu ne plăcea să ne vedem
Aveam și noi motivele noastre,
Eram prea frumoși ca să nu ne admirăm
În lumina încântătoare a soarelui.
Seara am fi fost obosiți și ne-am fi certat
Ne-am fi plictisit.
Mă plictiseai și ziua, dar erai frumoasă
Iar frumusețea sexului opus mă încânta.

[Andrei, amuzat]

Atunci în parc,
Ne-am cunoscut, curios, sub un castan,
O castană a cazut din copac și te-a lovit în nas. Poc!
A început să-ți curgă sânge. Shhhhhhhh.
Eu, de pe banca alăturata, te-am ajutat
Cu un șervețel. Mi-ai mulțumit și m-ai invitat la o cafea
Mi-ai mai cerut șervețele,
Þi-am spus să nu bei bere multă ca să nu mergi des la baie,
M-ai lăsat de atâtea ori singur la masă
De la prima întâlnire mi-ai consumat toate șervețelele.

[Ioana începe să râdă isteric și îl sărută, Andrei o ciupește de fund și pleacă]