O furgonetă neagră la capăt de drum
Ce să fie oare? E un șofer nebun
Un domn coboară și stă lângă trotuar
Apoi îmi vorbește de-un vechi patinoar
- Acel patinoar unde am învățat zici acum că s-a dezghețat?
- Acel constructor a fost un domnitor.
- A fost? Ce s-a întâmplat? Nu-mi spune că ...
- Ba da, îmi pare rău, e adevărat.
- Nu, nu se poate, de ce, de ce? Acum este ...
- Da, este o lumină albă trimisă din rai
Ne poate vedea însă n-are grai
Îmi pare rău de vestea ce-am adus
Însă acesta este mesajul de acolo de sus.
Asta fac eu, sunt informator
Vă spun mesajul, iar voi plângeți de dor.
Acum plec.
- Pleci?
- Da, sunt ocupat.
Mai am multe informații de dat.
Și-a luat pălăria și în întunericul nopții s-a făcut nevăzut
Iar furgoneta neagră pe loc a dispărut.
Am rămas privind în gol, spre nicăieri
Și am revăzut parcă ziua de ieri.
- Ce s-a întâmplat în acea zi?
- Mi-aduc aminte bine, era doi copii.
Se jucau cu mingea pe un trotuar
Apoi a fost un accident banal
Mingea în stradă a zburat
Iar un copil a fost spulberat
De o mașină care l-a lovit
Când mingea pe parbriz a nimerit.
- Hei, ce-ai pățit?, singur de vorbești
Să nu-mi spui că-ncepi să-nebunești
E adevărat tot ce-ai povestit?
Sincer, chiar m-am îngrozit
O să merg sus, să pun o întrebare
Poate copilul nu moare.
- Du-te, te rog să faci ceva
Viața micuțului e în mâna ta.
- Bine, de nu voi veni a te anunța
Înseamnă că-n viață-l vei vedea.
A plecat ca și prima dată
Însă nu s-a mai întors vreodată.
Pe acel copil l-am reîntâlnit
Și l-am văzut foarte fericit.