Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos)
Texte publicate în revistele:
Oglinda Literară 2007
Arcada 2008
24:ORE 2010
EgoPHobia 2011
Feed-Back 2011
Litere 2011
Familia 2011
Negru pe Alb 2014
Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici.
Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată.
(J.L. Borges)
Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu "normalii" au condus lumea, ne-au împins din treaptă-n treaptă. Dimpotrivă, normalii au fost întodeauna conservatori, preferând zonele sănătății și ale lucrului verificat. Unei șopârle normale nu i-ar fi trecut nicicând prin minte să încerce să zboare. O maimuță normală nu s-ar fi gândit niciodată să-și părăsească adăpostul din copaci și să meargă în două picioare pe pământ.
Cel care a încercat mai întâi a fost fantastul, visătorul, individualistul, poetul și inovatorul din rândul maimuțelor normale. Normalii sunt, dupa părerea mea, meniți să păstreze forma existentă, un mod de viață, o rasă, o specie, s-o protejeze și s-o întărească pentru a se proteja pe ei înșiși. Fantaștii, în schimb, nu se dau înapoi să facă salturi, să viseze negânditul, pentru ca, cine știe, într-o bună zi, peștele să devină animal de uscat, iar maimuța om.
(H. Hesse)
E-mail: adriana_parvulescu@yahoo.com
Rog a se folosi datele de contact cu discernământ și doar dacă vine sfârșitul lumii. După cum bine spune Emil Pal.
Texte Recomandate
: 