a vorbit unul apoi altul
încet cuvintele se făceau lumi
le traversai fără oboseală îți creșteau aripi
zburai

o zi universală e o viață de om
ei știu să te ridice să te coboare
să-ți pună la picioare cerul
să te împiedici de cer cum de spinarea unui crocodil adormit

unii dintre noi țin cuvintele strînse în pumni
se evaporă atît cît plămînul rezistă
vorbesc ritmic apleacă privirea
te îneci în azot și tușești

o cură de vorbe cît o escaladare