pentru că n-am mai suportat într-o zi mirosul de scorțișoară
m-am hotărât să-mi schimb jobul
și m-am făcut profesor suplinitor de uitare

ehei ce trai ce viață nenicule
de-aș fi știut că se poate trăi atît de ușor
m-aș fi născut dintr-o dată uitând
pe 12 și 27 în fiecare lună am avansul și lichidarea
primesc doi bănuți pentru pleoape
și frunze de dud să-mi hrănesc umbra
în funcție de numărul de zile lucrate

viața mea se întâmplă așa
în fiecare dimineață intru în trup ca într-o sală de clasă
deschid catalogul și fac prezența
hemoglobina? prezent
plămânii? prezent
inima? scutire medicală s-a îndrăgostit
de o viață cu o iarnă mai mică din clasa vecină și a făcut oreion
limfa? prezent
trag aer în piept ca și cum aș pătrunde-o femeie
apoi încep

dragii mei deschideți sternul la pagina cinci
astăzi vom învăța să uităm chipuri
ne gândim la unul până se destramă și nu mai știm al cui e
apoi vom învăța să uităm nume le ștergem din piele
cu apă și vin
uităm numere zile străzi continente planete
uităm până și ce am avut aseară la cină
când vom ajunge la capătul nostru vom învăța să uităm oameni
ei se uită cel mai ușor e de ajuns doar să-i ierți
pentru că pleacă

(aici totul e cald
asfaltul iubește în secret pașii
umbrele scriu scrisori de dragoste trupului
soarele iese pe stradă își caută suflet pereche
o lună în ultim pătrar îl trage ștrengărește de mână
pe umărul drept am un înger dresat
știe să spună salut cum o mai duci
de fiecare dată când rămân fără oameni

acum învăț să tac
deocamdată am ajuns la litera nimănui
mai am litera nicăieri și nicicând
apoi o să tac atât de cursiv
c-o să mă pot înțelege cu toți cei
ce nu-mi mai sunt)