“port o sonată pentru pian” - vers de Ioana Cheregi Crișan


spunea ea spunea eu tăceam la faptul de a fi gînd în calea gîndurilor nici vesel nici trist pe mine nu mă poartă nimeni nu mă fereastră deschide pianul ascultă inima cu prea multă minte mintea cu prea puțină inimă și totuși exist lumea mă desparte de lume mă împarte în porții mici cuminecătură pentru vrăbii și acestea sînt tot eu ca și diminețile fără cadru legal cu broboada pe frunte și crîmpeie de întrebări risipite nimănui nicăieri uneori vorbesc lumea pare că m-ar auzi clipind des din ochi nu au să-mi spună nimic nici eu nu le spun lor trec mai departe înfofoliți monocrom în propriul cotidian nici iernile de altădată nu le mai aștept la tabieturi nu renunț adun capete de ață colorată însail un model pe frunte pasăre inimă pian sonată atît de sonată că nu mă încape în oglindă modelul nerecunoscîndu-mă