Cuvintele tale așezau flori de gheață
pe fereastră.
Înăuntru era cald.
Brodam pe șosete vișinii
cu ață verde:
'Crăciun Fericit!Te Iubesc!'
cu litere strâmbe de școlar dichisit,
cu un ac ruginit.
Le zâmbeam
îngerasilor de porțelan
și le vorbeam de tine.
Portocalele aveau chipuri însorite...
Dar...nu mi-ai mai umplut
palmele de boare,
ai uitat ce culoare...am.
Am agățat vremurile
de colțul casei
și vântul,
știi tu,avea o melodie...
Mâ-ntreb la coțul casei cui cântă acum,
fără să știe.