crini regali crescuți sălbatic
peste mormântul încă deschis
îți sunt scurtele treceri
pe dinaintea ochiului meu,
copilă încă nenăscută cu totul;
mi se dau drept îngeri
căderile stelelor peste peretele decolorat
și mă surprind plângându-mă uneori lumii
"cum că îmi joacă cerul feste..."

mă vei opri din joaca
numelor nedemn înscrise
pe prima pagină a jurnalului meu
ca să putem pleca?

...cât de cuminte ne așteaptă
necoaptă rodia
ca să-i mușcăm inocenți
pereții zbătându-se a viață!