|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 1701
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-22 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Þipă! și gura mesteca aerul dens al tăcerilor țipă, și palmele mă căutau asurzindu-mi carnea țipă și avalanșa palmelor pustia spaima năucă ce-mi strangula liniștea și-am țipat, și izbăvirea s-a lăsat odată cu liniștea gâlgâită a plânsului peste sân, peste gură și peste lume. și am fost noapte și luna suspina la capătul patului mergi! dar picioarele mele de lut rătăceau duritatea și răceala pietrei alungându-mi palmele înaintea genunchilor dând viață colbului. și-ncet încet am învățat a scrie zilele, una după alta și am fost noapte și urmele pașilor mei desenau orizontul. ce-aștepți? fă ceva! și-atunci mi-am agățat privirile în cuiul zilei și mi-am lăsat mintea slobodă călcând lutul proaspăt, dându-i formă și-arzându-l la ceas de taină între o mistrie și o zidire fabrica mea, fabrica de vise în care eu singur eram artizanul ce cu râvnă executam și verificam ca nici un vis să n-aibă defect, să fie după chipul și asemănarea creatorului și am fost noapte…
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité