umbra se așază peste mine
nu-i mică și nici mare
mi se potrivește ca o mănușă

(oricum lângă mine
nu mai încape nicio viață
fiecare crește în jurul alteia)

și pentru că nu mai pot
privi îndărăt
o să aștep înăuntru
îmi e cald atât de cald încât
prin porii din piele ies aburi
din spatele umbrei vine un zgomot
închid ochii și aștept
văd multe imagini și pe Dumnezeu
pășind printre lucrurile mele

pare îngândurat

amorțeala îmi intră în degete
inima bate orizontal
nu e frică
ci mai degrabă un gest
care se fixează în mine

nu doare deloc

tot ce vreau acum e
să ies din noapte și să-mi
împreunez mâinile

nu nu-i un gest absurd
e ca și cum ți-ai juca viața la ruletă...