Era o furtună continuă
care aduna pe cer norii
întunecați, mereu gata
să rapună o tristețe.

Uneori ploaia e subțire
și deasă, fără să se oprească.
Atunic, cerul are o nuanță
uniformă, și e cel mai trist.

Vântul bătea tare, norii
de toate formele alergau
pe deasupra plopilor
și aversele cădeau în rafale,

plesnind în drum,
în geamuri, pătrunzând în case
prin cea mai mică fisură...
Toamnă pustie, încă te aștept!