Sta lângă geam, în doruri, Cosânzeana
Fiind de zmeu, în basmul lin, răpită
Și monstrul avea gura hâd lipită
De un pocal, golindu-și damigeana.

Iar Făt-Frumos umbla prin smog, ispită
Tot căutând-o aprig pe Ileana
Nu închidea o clipă-n palmă geana
Nu se-atinsese nici măcar de pită.

Prin codri-ntunecați ori prin lungi trestii
În vale-adâncă ori urcând pe pisc
Își asuma el orice fel de risc
Spre-a scoate-o de sub mreaja-acelei bestii.
Azi orișicât ai căuta pe drumuri
Găsești flăcăi și fete numai fumuri.