totul a fost spus sau așa mi se pare
temele s-au epuizat
noutatea devine pe zi ce trece
doar o iluzie

dragostea nu se mai asortează cu nimic
trădarea e un fapt cotidian
moartea nu mai are valoare
și nu mai sunt la modă nici pastelurile

nu se poate ieși din cercul
în care ai intrat fără să vrei
din întâmplare sau împins
de oameni de bine

nu găsești poarta

cauți una pe care nu a intrat nimeni
dacă vorbești despre ea
doar în treacăt
vor năvăli mulți și vor strica vraja

tu
draga mea
ai venit spre mine
și am și acum undeva păstrată
imaginea suprarealistă din turn

sper că vei amâna
pe cât posibil
plecarea
ignorând poarta spre pustiul
plin de miracole iluzorii