la sfârșit
a fost dimineața
apocalipsei de sentimente

Doamne, de ce ai dat ploii toate apele
pe care le putea duce
ca să curețe cerul de pământ
și mintea de inimă
toată noaptea a spălat și limpezit
munți de zăpadă

două jumătăți de rodii, obrajii mei
mușcați de mai multe ori
perfide, sărutările preaiubitului
și limba fiarei
în pântec

nimeni nu m-a știut, fiice ale crinului
nimeni nu m-a simțit, fii ai spinilor
nimeni și nimic nu a auzit
scrâșnetul dinților de oțel
din turnul lui David

toată suflarea și-a dormit indiferența
zori de sacrificiu au sângerat
în somnul iezilor

văzând că toate acestea nu sunt bune
am poruncit cântării cântărilor
să se facă tăcere