|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 1376
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-06 | [This text should be read in romana] |
Intre noi doi luminile se-aprind, se sting cand ploua,
Si-mi este-atat de-nselatoare distanta dintre stele, Doar ea mi-a plans candva in palmele-amandoua Si-am ratacit atunci fara sa stiu, o lacrima-ntre ele. Am fost doua pareri care s-au dus tinandu-se de mana, Spre undeva, spre nicaeri, straini in prag de seara, Indoliate umbre, cu umerii raniti de fulgere-n furtuna, Cand toate-aveau miros de iarba si nu stiau sa doara. La ce ne-a folosit povestea de iubire, parfumul ei placut, Daca purtam pecetea, amurgului de toamna, Atatia ani s-au scurs si niciodata nu ne-am cunoscut, Desi, la mine-n suflet, ai stat o vreme, doamna? Ce pot sa spun acum, ca s-a sfrasit din nou cuvantul, Si-ntre noi doi se-aprind si se tot sting lumini, Stiam candva de ce, prin pomi ofteaza vantul Si doare pana dincolo de lacrimi, tacerea-n radacini.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy