îmi odihneam mintea pe un nasture.
știu, nu sunt nasturii cele mai bune
locuri pentru odihnit minți,
dar nu prea aveam de ales în dimineața aceea.
mă trezisem buimăcită ca și cum
aș fi dormit într-una douăzecișipatrudeaaani iar tu
erai primul om care încerca să îmi explice pe scurt
ce-i cu viața mea.

îmi odihneam mintea pe unul din nasturii
cămășii tale.
cuvintele îmi treceau dintr-o ureche în alta
firesc, ca o ață albă
printr-o femeie multicoloră.