sunt o păpușă din carne și oase așezată frumos într-un magazin de vise
undeva pe strada pe care gândurile trec atât de grele,
iar tu, doar te auzi precum frunzele ce mi se adună sub inimă, în locul acela unde păpușile mor de fiecare dată când le atingem
vitrinele îmi sunt de cerneală,
lacrimile îmi sunt de cerneală,
sufletul curge în cuvinte albastre, uneori înspumate, alteori liniștite
precum moartea unor petale
din când în când, ușa se deschide, din mine mai zboară un vis
asemeni unei păsări spin
iar pe tine doar te simt cum mi te aduni sub inimă, în locul acela unde mâinile încremenesc sub piele
așteptând