|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose Quotes Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 2121
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-03-12 | [This text should be read in romana] | E cel mai greu să găsești un loc pe lume, Să dai un sens ființei tale, să fii tu însuți, Fără să te simți a unor oameni, glume, Fără să te doară, în adâncuri, sufletu-ți. Azi mă văd pe-a străzilor oroare. Pășesc, Printre oameni greșiți, absentă, tăcută. Nu spun nimic; dictatorii mă fac să amuțesc; Bunul simț, buna creștere, nu mă mai ajută. S-au dus “prietenii”, s-a dus dulcea copilărie. Mi-e tot mai greu să-mi găsesc colțul meu, Să mă bucur nespus de-a mea jucărie, Și să-mi iau creioanele, să desenez un zmeu. Cum să mă maturizez, când eu tot un copil sunt? Cum să pretind că sunt altcineva? O absurditate! Nu! Refuz ce nu-mi stă-n fire și vreau să-nfrunt Nedreptățile de ură încununate, de oameni create.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy