în locul de unde a început tăcerea
cuvintele sunt goale ca regii
oamenii aleargă puțin
și o părăsire uriașă
s-a rătăcit din viitorime
în mâinile întinse de la ora cinci
unde viețile se prăbușesc nedumerite
cu alt orizont neînceput de pași
la îndemână

în mine timpul
s-a destrămat de spaimă
între două aminteli
din acest motiv m-am întrebat mereu
de acele cuvinte care s-au întâlnit
erau două
ca și picioarele mele
iar oglinda în care fluieram dimineața
m-a surprins spunându-mi
de ce suntem doi

într-o margine singură
animalul zâmbea
în sensul invers al unei căderi