Femeile pe care le-am iubit
N-or fi bătrâne-n lume niciodată
Că eu le-am dat sa guste fruct oprit,
Le-am pus pe buze miere descântată.

Când le-am atins le-am miruit cu dor,
Le-am sărutat cu frunze și petale;
Am fost un fel de dumnezeu al lor
Creându-le frumoase, albe, goale.

Azi nu mai știu pe unde-s, ce-nțeles
Mai au pentru bărbații lor de-argilă,
Ori ce destin nevrednic și-au ales
Să fie slugi și carne de prăsilă

Eu le păstrez așa cum le-am creat
Frumoase, albe, goale, plutitoare
Pe buze cu nectar nemăsurat
Și-un râu de poezie la picioare.