Dragă-mi ești toamnă, căci iată,
Mi-ai pictat grădina toată,
În nuanțe arămii,
Galbene și stacojii.
.
Mi-ai pus covor sub picioare,
Doar din frunze foșnitoare,
Unic, colorat, ușor,
Și mi-l ia vântul în zbor.
.
Îl ridică pe fărâme,
Formând vârtejuri minune;
Și mi-l duce, și mi-l lasă,
Plecând istovit acasă.
.
Dragă-mi ești toamnă, căci iată,
Cât ai fi de bosumflată,
Măiestria nu ți-o pierzi,
Ce splendoare e-n livezi!