Sentimentele de transfug
lasă urmele acasă,
trupul desculț se plimbă singur
fără nicio umbră,
doar cuvintele au amprente amare.

Un râs prefăcut
își ascultă ceasul
pierdut în pădurile din suflet
unde se pritocesc regrete
izgonite cu forța din amintiri.

Gândurile lovite de singurătate
învelesc miezul
și ard mocnit zilele
în asfințituri de foc.

În friguroasele nopți visele se adâncesc
într-o iluzorie lumină
așa cum ploile de toamnă
dau câte un semnal
frunzelor căzute în palmele ude
unde iubirea ta
caută linia norocului.