Habar n-aveam cine era
și ce voia de la mine;
îl văzusem cum
încerca să iasă din întuneric,
pe când eu mă pregăteam
să intru în conul de umbră
și să mă-ntretai cu el
până la sânge;
de cum trecusem pragul,
mă apucase de-un braț
și mă trase-ntr-o parte



cu vorbele:



Am venit să văd ce mai faci,
că nu ne-am mai auzit de mult
și cum totul se-ntâmplă
cu-ntârziere aici sau dincolo,
mi-am spus în umbra mea:
de ce nu astăzi
soarele tău să se stingă?!



Hai să trăiești! -
l-am întrerupt eu,
apoi
i-am spintecat pieptul
cu unghia,
ca să văd cum
imediat după aceea
sub ochii mei
lua naștere
în mâini
cu o inimă nou-nouță,
Colegiul.



… și țipătul lui
de copil nou-născut
luminându-mă
cu o palmă
până la sânge,
ca pe un strigăt
ce cheamă la luptă…


04.01.2014;
15:31