… mi-am lipit inima de pământ
crezând că astfel o să văd mai bine
aburii ce ies dansând
din fumegânde stele
viu izvorând din tine.
… mi-am coborât cuvintele
în seva lor sfărâmicioasă
de constelații prăbușite și reinventate
și mi-am strigat sentimentele să vină
de acolo de unde o poartă închisă
le zădărâse simțirea.
..............................

... si toate culorile curcubeului
au început să cânte:
ca niște aripi de ceară-mbălsămate
se prăvăleau hipnotizate
în întunericul de dinlăuntrul meu,
ca niște icoane peste ape
rătăcite în propria matcă
în zvârcolirea de o clipă către cer.
................................
… mi-am lipit inima de pământ
crezând că așa – doar așa
trupul fragil al cuvintelor mele
se va asterne pe alunecarea prefacuta
a amintirilor tale