Născu vara, spice, flori,
Zefir parfumat în zori,
Din săruturi, maci ca focul,
Gângănii ce-și cată locul
Prin atâta frumusețe,
Și soare plin de larghețe.
.
Din scorburi, cu ochii mici,
Ies pe ramuri pitulici,
Sturzi și pupeze moțate,
Alt sobor de-naripate,
Să cânte naturii mele
Duios, cum știu numai ele!
.
Stând pe-un ram, înfumurat,
În silabe a cântat
Cucul, pentr-o amintire,
Când toamna, vitregă fire,
Va veni, ploi, să deșarte,
Și-l va alunga departe.
.
Ziua nu poți zăbovi
Stând în soare, orice-ar fi!
Te prinde o toropeală,
Și ai cere socoteală,
Dar te răzgândești, căci iată,
Vara-i tare încântată!
.
Saltă-ți vară, poala-n sus,
Două luni, frumos, le-ai dus!
Lasă-ți gleznele în soare,
Că acuș, de prin ponoare,
Va veni vântul sprințar,
Cu vestea că-i toamnă, iar.