Primăvara dezmorțită
S-a trezit din somn, agale,
Și privește îngrozită
Ramurile triste, goale.

Ar picta ea, bucuroasă,
Frunzele și florile,
Însă iarna nemiloasă
I-a ascuns culorile.

În sfârșit, a dat de ele,
Sub o ramură uscată
Și, în zori, cu acuarele,
A-nverzit livada toată.

A pictat, pe la amiază,
Roșii, albe și gălbui,
Flori din care se formează
Mere, pere și gutui.

Gata, de acu-nainte,
Are timp de relaxare…
Vara, sora ei fierbinte,
Va da fructelor culoare.