soarele negru e pe cer uitat
chiar când mă coase-n piele, vreau,
vreau înapoi.
mă iei? mă iei! m-ai luat? m-ai luat?!
m-ai luat...
ca pe-un copil albastru rău și rar și însetat,
n-am mai băut apă, să mor,
de nouă luni,
tu ții paharu-ntins spre mine și-l un doi
și-l un doi trei tot iei
că știi că vreau, știi că nu vrei.
să te închid cu zmei și dumnezei
în umbre și esențe de poveste, într-un ceas pierdut
nu vreau, nu vrei
de tot nici tu, dar știi
că dintr-un ciob ce sunt
nu se nasc lei
sau elixire.
Să încetezi să speri, mi-ai spus
și ce căcat de poezie am produs.