Aleargă trenul prin defileu
cu umbra-i străvezie șerpuind alături
prin fereastra deschisă miroase a vânt
a iarbă proaspăt cosită
și a păcură

se afundă trenul tot mai adânc în defileu
cu Mureșul șerpuind alături
în fereastra deschisă un țânc guraliv
vânează din priviri peștii

dar zarva se preface-n șoapte
odată ce soarele se ascunde dincolo de creste
pe măsură ce lumea se face tot mai albastră
tot mai opacă
privirea-i devine tot mai posacă

într-a mea în schimb
în curând strălucesc stele puzderie
și luna ce mângâie brazii pe creștet.