Cu mâini calde, gălbioare,
Soarele împinse norii,
N-are foc, jar în cuptoare,
Da mi-a alungat fiorii.

Râul șopotește-n barbă,
Ducând sloiuri spre vărsare,
Bolta și-a luat degrabă,
Strai senin că atât are!

Cu căpșorul alb și fraged,
Lâng-un smoc vecin cu-o baltă,
Ghiocelul din strat putred,
Voinicește, hop! se saltă.

Cu mâini firave își scoate
Tot pământul de pe față,
De pe trupușor și coate,
Și-n lumină se răsfață.

Mărțișor întâmpinându-l
Cu-o atingere ușoară,
Îl mângâie dezmierdându-l,
”Bun venit în primăvară!”