vântul fredonează cânt nemaiauzit
ecoul se înalță sus pe un curcubeu
culori diafane mereu m-au uimit
pășind timid prin ploaie că un scarabeu.

frământ coca luminii să pregătesc colacii
să-i coc pe jarul inimii plină de dor
să știu că bucuria cuprinde și săracii
să știu că nu zadarnic viață o ador.

în piuă solară pisez azi iluzii
ca pe mărunte boabe de muștar
pisez și regrete și negre concluzii
și apoi mă scufund în idei de cleștar.

mi-e ușor să gândesc că pot face minuni
în stelele din iriși se disipă genuni.