Pământ și apă stau oftând
Timpul este prins umblând
Gândurile sunt nemuritoare
Pe întinsul drumurilor următoare
Apoi urmează aerul și focul
Gând și dor negăsindu-și locul
Două părți sunt alături de timp,
Câteodată se nai și rup
Atunci gândind în depărtare
Făcându-și loc prin aer
Cu foc puternic dar auster,
Gâbdurile, bucurie-s, împăciuitoare
Și pământul și apa devin om
Peste care se pune dor și gând în pom
Adică într-un măr frumos și interzis
Omul le vrea pe toate fără compromis
Doamne iartă-ne că a ta mureasă
Lumea e așa frumoasă