De-i umed - batistuța de hârtie,
Scrisoarea, frământarea cea mai albă,
Sunt lacrimi ce se-mpărșie, sub salbă
Cum îmi trosnesc mărgelele-n pustie...

Ai mei sunt Telegarii, ce trag nalbă
Ai flori prin ochi, dar strada e târzie
Doar felinarul, luminând, să știe
Cât praf și zer am strâns, cuibar sub talpă.

Desculță, văd deșerturi, trasă-n ele,
Sunt de nisip, la sân, și în tot stilul.
La cap nu am comprese, da-s inele

În părul negru, azi, ca eustilul...
Dar a mea casă, beată în pingele
S-a ferecat c-un lacăt, lacul, kilul.