În vin adoarme gândul fără trudă
Și-acolo adevărul se desface,
E înainte de furtună pace
Când ploi tihnite liniștea ne-o udă.

Din vis îmi soarbe-un trandafir rapace
Și frumusețea multă-i este rudă,
Pe-acoperișul de tăcere nudă
Eu sunt cocoș ce tremură și tace.

Iar cele ale Cristului beau sânge
Fiindu-ne cu Mântuirea troc,
Pe înveliș de locuri noru-nfrânge.

De-a Dumnezeu e jocul de noroc
Al preacuvintelor de dor, nătânge,
În care răsuflarea îmi sufoc.