m-am trezit din visul lipsit de culoare,
îmi sorb cafeaua cu miere și lapte,
așteptând răsăritul ca pe o mană cerească,
ascultând în liniște cum se trezește orașul.

încep să cred că pot z bura ca vântul,
că pot cuprinde universul cu gândul lucid,
am înțeles bine rostul meu în lume,
viața mea se desfășoară ca acele în ceasul elvețian.

ascult cântecul ploii vibrând la fereastră,
harnică a limpezit culorile curcubeului,
bucurii lichide se preling printre ramuri somnoroase,
are și Noiembrie valoroase, nenumărate momente de glorie.

sufletul meu scrie zilnic povești,
le las să zboare prin sferele lumești.