am murit în poezie, am înviat în poezie
mănânc poezie pe felia de pâine,
să-mi țină de foame și azi dar și mâine
trăiesc poezie, respir poezie,
în ea se reflectă iubirea târzie,
aripi îmi dă să zbor ca o fantezie.

sunt versuri născute din întrebări,
care produc cu fervoare schimbări
sunt trăire, sunt simțuri care au gust,
care fermentează ca mustul în minte,
care țin și noaptea mintea lucidă,
să se nască iar slova dulce, placidă.

dar sunt întrebări cu sens de capcană,
precum monezile cu două fețe,
una duce la moarte, alta duce pe pustie,
precum acel cu o spirituală sărăcie,
dar are și o latură cu tăcerea de aur,
cu care pot învinge legendarul balaur.

și-mi pot imagina pe frunte cununa de laur,
din poezie îmi fac zilnic inestimabil tezaur.