când viaţa e plinã de gãuri negre
prin care ne strecurãm temerile bolnave
spre cine ştie care bãnuialã de lume paralelã
cãutând aiurea sensuri înalte
pentru sex şi plãcerea de a ne ghiftui
sau pentru satisfacerea egoului
prin frecare cu realitãţi distilate la rece

inventãm competiţii numai bune de trucat
din nevoia de a aduna diplome colorate
pentru un cv cu ştaif stelar
poate de aceea se tot studiazã nimicul etern
cu o emfazã demnã de ridicat piramide din nisip
precum o dovadã a ceva important
apoi liniem haosul
ca pe o intersecţie
dintre mulţimea vidã
şi infinitul cu plus