|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 177
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-02-14 | [This text should be read in romana] |
Sunt nopți câteodată, cât Iadul de adânci,
Când mă întreb cum este să poți de dor să plângi; Când străzile-s uitate de pași de muritori Și îmi ascund prin ele delirul până-n zori; Când pot să fiu un demon chemat să dea raportul Ispitei și trădării, când pot să fac pe mortul, Să gust din libertatea de-a refuza s-aleg Și să îmi trec în palmă eșec după eșec; Și când, de-atâta negru, se-aprind pe cer sclipiri Ca niște ochi de fiară ce smulg mărturisiri. Abia atunci sunt sigur că m-am desprins încet De tot, urcând o treaptă spre stadiul de estet, Și pot să-mi umplu mintea cu jalnice poeme, Privirea — cu scânteie, și gura — cu blesteme; Sunt sigur că osânda e veșnică aici: În larma din piețe, în ruga ce o strigi, În fabricile pline ce fac din oameni vite Și-n casele în care dorm hoituri fericite. Și-aș vrea ca totu-n juru-mi să ardă pân’ la zero, Cu flăcări sulfuroase, ca să mă simt ca Nero Și, prin acest cathartic eveniment, să fiu Un înger al beției, nemângâiat, dar viu. Oh! Nopțile acestea, când trec prin burg la pas, Învăluit în spleenu-mi, sunt tot ce mi-a rămas…
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy