|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ lecția Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 10
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-04-07 | |
Deseori îmi puneam sufletul la înaintare.
Îl lăsam să pășească desculț printre voi, cu un cântec abia născut, în timp ce eu, cochilie goală, rămâneam în urmă strigând: „Aveți grijă! E atât de ușor de spart…” Și sufletul mergea fără teamă, împărțind ce nu știa că se pierde. Îl mai rătăceam prin visele voastre și se întorcea de fiecare dată mai plin, mai obosit: „Câte vise — atâtea lumi. Câte inimi — atâtea risipiri.” Dar ce s-a-ntâmplat cu el? Cum a ajuns înapoi atât de repede? Nu mai aleargă după stele. Nu mai caută. S-a întors știind: În lume sunt lucruri care nu se mai pot spăla...
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate